Echipa managerială

 
Director
Director adjunct
 
 
 Program audienţe Click aici

Secretariat

Consiliul de administraţie

Evenimente/Aniversări

 
 MIHAI EMINESCU - 168 de ani - Lecţia despre Poezie şi UNIRE 
Click aici
 
 
 Directorul Colegiului - membru în comitetul științific al Colocviului Internațional de la Sorbona, oct. 2017 Click aici
 
 
 

Istoric

În ziua de 9 octombrie 1871 s-a deschis la Cluj Cladirea veche Şcoala Normală de Băieţi, ca şcoală de stat cu limba de predare maghiară, după ce anterior, la 5 decembrie 1870, se deschisese Şcoala Normală de Fete. Clădirea şcolii s-a construit pe strada Lazăr, cu eforul primăriei, şi a fost dată în folosinţă în anul 1880.
La 15 mai 1912 a început construirea unui nou edificiu pe strada Roma, actuală Galaţi, la nr. 25, care cuprindea: săli de clasă, internat, sală de mese, bucătărie, brutărie şi baie. În acest local şcoala a funcţionat până în anul 1961.
După Marea Unire, şcoala pedagogică din Cluj a intrat într-o nouă etapă de organizare. Consiliul Dirigent a emis în ziua de 19 decembrie 1918 Ordinul cu nr.17/1918 prin care resortul Instrucţiunii aducea la cunoştinţa inspectoratelor şcolare şi a şcolilor secundare faptul că, în conformitate cu Decretul Regal nr. 3632, a preluat funcţia de coordonare pentru învăţământul românesc din întreaga Transilvanie. Prin această hotărâre în Cluj au fost preluate la 22 mai 1919 din Resortul Instrucţiunii 9 şcoli, printre care şi Şcoala Normală de Băieţi.
În perioada 1920-1923, şcoala avea 8 clase, funcţionând după un plan de învăţământ care prevedea pregătirea învăţătorilor pe parcursul a 8 ani de studiu.
Prin Legea învăţământului din 1924 perioada de pregătire a învăţătorilor a fost stabilită la 6 ani, din 1930 la 7 ani, iar din 1936 s-a revenit la 8 ani, situaţie care a rămas neschimbată până la Legea învăţământului din 1948.
În perioada ocupaţiei horthyste(1940-1944), şcoala a devenit din nou şcoală cu limba de predare maghiară. O parte din profesori şi elevi s-au refugiat la Blaj, Deva sau Timişoara.
Din 1945, Şcoala Normala de Băieţi s-a reorganizat ca şcoală românească, revenind la tradiţia din perioada interbelică. Durata studiilor era de 4 ani.
După adoptarea Legii învăţământului din 1948, denumirea şcolii s-a schimbat în Şcoala Pedagogică de Învăţători, iar din 1952 Şcoala Pedagogică Mixtă Nr. 2.
În anul 1965, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri, s-a trecut la forma liceală de organizare. De atunci şi până în anul 1990, şcoala s-a numit Liceul Pedagogic.
Tot în anul 1965 se înfiinţează Institutul Pedagogic de 2 ani, funcţionând în paralel cu liceul pedagogic, şcolarizarea făcându-se pe durata a 6 ani (4 clase medii şi 2 ani de institut).
Institutul s-a desfiinţat în 1970, analele şcolii demonstrând că această formă a dat cele mai bune rezultate.
În anul 1971, cu prilejul Centenarului Şcolii Normale de Băieţi din Cluj, şcoala a primit denumirea de Liceul Pedagogic ”Gheorghe Lazăr”, iar din 1990 se revine la denumirea de Şcoala Normală ”Gheorghe Lazăr”.
În mai 1996, când şcoala a sărbătorit 125 de ani de existenţă, prin Ordin al ministrului educaţiei naţionale, Liceul Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” devine Colegiul Naţional Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” Cluj-Napoca.